împuternicit
Romanian
Etymology
Past participle of împuternici.
Adjective
împuternicit m or n (feminine singular împuternicită, masculine plural împuterniciți, feminine and neuter plural împuternicite)
Declension
Declension of împuternicit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împuternicit | împuternicită | împuterniciți | împuternicite | ||
| definite | împuternicitul | împuternicita | împuterniciții | împuternicitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împuternicit | împuternicite | împuterniciți | împuternicite | ||
| definite | împuternicitului | împuternicitei | împuterniciților | împuternicitelor | |||
Declension
Declension of împuternicit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) împuternicit | împuternicitul | (niște) împuterniciți | împuterniciții |
| genitive/dative | (unui) împuternicit | împuternicitului | (unor) împuterniciți | împuterniciților |
| vocative | împuternicitule | împuterniciților | ||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.