bipăi
Romanian
Etymology
From bip + -ăi.
Conjugation
conjugation of bipăi (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a bipăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bipăind | ||||||
past participle | bipăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bipăi | bipăi | bipăie | bipăim | bipăiți | bipăie | |
imperfect | bipăiam | bipăiai | bipăia | bipăiam | bipăiați | bipăiau | |
simple perfect | bipăii | bipăiși | bipăi | bipăirăm | bipăirăți | bipăiră | |
pluperfect | bipăisem | bipăiseși | bipăise | bipăiserăm | bipăiserăți | bipăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bipăi | să bipăi | să bipăie | să bipăim | să bipăiți | să bipăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bipăie | bipăiți | |||||
negative | nu bipăi | nu bipăiți |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.