premedita

See also: premeditá and prémédita

Italian

Verb

premedita

  1. inflection of premeditare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

premedita

  1. inflection of premeditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French préméditer or Latin praemeditari.

Verb

a premedita (third-person singular present premeditează, past participle premeditat) 1st conj.

  1. to premeditate

Conjugation
    conjugation of premedita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a premedita
gerund premeditând
past participle premeditat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present premeditez premeditezi premeditează premedităm premeditați premeditează
imperfect premeditam premeditai premedita premeditam premeditați premeditau
simple perfect premeditai premeditași premedită premeditarăm premeditarăți premeditară
pluperfect premeditasem premeditaseși premeditase premeditaserăm premeditaserăți premeditaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să premeditez să premeditezi să premediteze să premedităm să premeditați să premediteze
imperative — tu — — voi —
affirmative premeditează premeditați
negative nu premedita nu premeditați

Spanish

Pronunciation
  • IPA(key): /pɾemeˈdita/ [pɾe.meˈð̞i.t̪a]
  • Rhymes: -ita
  • Syllabification: pre‧me‧di‧ta

Verb

premedita

  1. inflection of premeditar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.