îmbrăcăminte
Romanian
Etymology
From the verb îmbrăca.
Noun
îmbrăcăminte f (plural îmbrăcăminți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | îmbrăcăminte | îmbrăcămintea | îmbrăcăminți | îmbrăcămințile | |
| genitive-dative | îmbrăcăminți | îmbrăcăminții | îmbrăcăminți | îmbrăcăminților | |