încurajator

Romanian

Etymology

From încuraja +‎ -tor.

Adjective

încurajator m or n (feminine singular încurajatoare, masculine plural încurajatori, feminine and neuter plural încurajatoare)

  1. encouraging

Declension

Declension of încurajator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite încurajator încurajatoare încurajatori încurajatoare
definite încurajatorul încurajatoarea încurajatorii încurajatoarele
genitive-
dative 		indefinite încurajator încurajatoare încurajatori încurajatoare
definite încurajatorului încurajatoarei încurajatorilor încurajatoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.