așezământ
Romanian
Alternative forms
- așezămînt — 1953–1993 spelling
Etymology
From așeza + -ământ.
Noun
așezământ n (plural așezăminte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | așezământ | așezământul | așezăminte | așezămintele | |
| genitive-dative | așezământ | așezământului | așezăminte | așezămintelor | |
| vocative | așezământule | așezămintelor | |||