adnota
Latin
Verb
adnotā
- second-person singular present active imperative of adnotō
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin adnotare. By surface analysis, ad- + nota.
Pronunciation
- IPA(key): /ad.noˈta/
- Rhymes: -a
- Hyphenation: ad‧no‧ta
Verb
a adnota (third-person singular present adnotează, past participle adnotat) 1st conjugation
- (transitive) to annotate (make annotations on the margins of a text)
Conjugation
conjugation of adnota (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a adnota | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | adnotând | ||||||
| past participle | adnotat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | adnotez | adnotezi | adnotează | adnotăm | adnotați | adnotează | |
| imperfect | adnotam | adnotai | adnota | adnotam | adnotați | adnotau | |
| simple perfect | adnotai | adnotași | adnotă | adnotarăm | adnotarăți | adnotară | |
| pluperfect | adnotasem | adnotaseși | adnotase | adnotaserăm | adnotaserăți | adnotaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să adnotez | să adnotezi | să adnoteze | să adnotăm | să adnotați | să adnoteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | adnotează | adnotați | |||||
| negative | nu adnota | nu adnotați | |||||