amânător

Romanian

Etymology

From amână +‎ -tor.

Adjective

amânător m or n (feminine singular amânătoare, masculine plural amânători, feminine and neuter plural amânătoare)

  1. which delays

Declension

Declension of amânător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite amânător amânătoare amânători amânătoare
definite amânătorul amânătoarea amânătorii amânătoarele
genitive-
dative 		indefinite amânător amânătoare amânători amânătoare
definite amânătorului amânătoarei amânătorilor amânătoarelor

Noun

amânător m (plural amânători)

  1. delayer

Declension

Declension of amânător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative amânător amânătorul amânători amânătorii
genitive-dative amânător amânătorului amânători amânătorilor
vocative amânătorule amânătorilor

References

  • amânător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.