amuțit
Romanian
Etymology
Past participle of amuți.
Adjective
amuțit m or n (feminine singular amuțită, masculine plural amuțiți, feminine and neuter plural amuțite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | amuțit | amuțită | amuțiți | amuțite | |||
| definite | amuțitul | amuțita | amuțiții | amuțitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | amuțit | amuțite | amuțiți | amuțite | |||
| definite | amuțitului | amuțitei | amuțiților | amuțitelor | ||||
Verb
amuțit (past participle of amuți)
- past participle of amuți
References
- amuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN