apotecar
Romanian
Etymology
Borrowed from Medieval Latin apothecarius. By surface analysis, apotecă + -ar.
Noun
apotecar m (plural apotecari)
- (dated) apothecary
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | apotecar | apotecarul | apotecari | apotecarii | |
| genitive-dative | apotecar | apotecarului | apotecari | apotecarilor | |
| vocative | apotecarule | apotecarilor | |||
References
- apotecar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN