asurzitor

Romanian

Etymology

From asurzi +‎ -tor.

Adjective

asurzitor m or n (feminine singular asurzitoare, masculine plural asurzitori, feminine and neuter plural asurzitoare)

  1. deafening

Declension

Declension of asurzitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite asurzitor asurzitoare asurzitori asurzitoare
definite asurzitorul asurzitoarea asurzitorii asurzitoarele
genitive-
dative 		indefinite asurzitor asurzitoare asurzitori asurzitoare
definite asurzitorului asurzitoarei asurzitorilor asurzitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.