autodistrugător

Romanian

Etymology

From autodistruge +‎ -ător, or auto- +‎ distrugător.

Noun

autodistrugător m (plural autodistrugători)

  1. self-destroyer

Declension

Declension of autodistrugător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative autodistrugător autodistrugătorul autodistrugători autodistrugătorii
genitive-dative autodistrugător autodistrugătorului autodistrugători autodistrugătorilor
vocative autodistrugătorule autodistrugătorilor

References

  • autodistrugător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.