bâlbâitor
Romanian
Alternative forms
- bîlbîitor — 1953–1993 spelling
Etymology
Adjective
bâlbâitor m or n (feminine singular bâlbâitoare, masculine plural bâlbâitori, feminine and neuter plural bâlbâitoare)
- which babbles
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | bâlbâitor | bâlbâitoare | bâlbâitori | bâlbâitoare | |||
| definite | bâlbâitorul | bâlbâitoarea | bâlbâitorii | bâlbâitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | bâlbâitor | bâlbâitoare | bâlbâitori | bâlbâitoare | |||
| definite | bâlbâitorului | bâlbâitoarei | bâlbâitorilor | bâlbâitoarelor | ||||
References
- bâlbâitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN