binevoitor
Romanian
Etymology
From binevoi + -tor, or bine + voitor.
Adjective
binevoitor m or n (feminine singular binevoitoare, masculine plural binevoitori, feminine and neuter plural binevoitoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | |||
| definite | binevoitorul | binevoitoarea | binevoitorii | binevoitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | |||
| definite | binevoitorului | binevoitoarei | binevoitorilor | binevoitoarelor | ||||
Noun
binevoitor m (plural binevoitori)
- benevolent person
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | binevoitor | binevoitorul | binevoitori | binevoitorii | |
| genitive-dative | binevoitor | binevoitorului | binevoitori | binevoitorilor | |
| vocative | binevoitorule | binevoitorilor | |||