blinie
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian блин (blin), from Proto-Slavic *mlinъ.
Noun
blinie f (plural blinii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | blinie | blinia | blinii | bliniile | |
| genitive-dative | blinii | bliniei | blinii | bliniilor | |
| vocative | blinie, blinio | bliniilor | |||