Romanian
Etymology
Borrowed from French brute.
Noun
brută f (plural brute)
- brute
Declension
Declension of brută
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
brută
|
bruta
|
brute
|
brutele
|
| genitive-dative
|
brute
|
brutei
|
brute
|
brutelor
|
| vocative
|
brută, bruto
|
brutelor
|