bufeu
Catalan
Verb
bufeu
- inflection of bufar:
- second-person plural present indicative/subjunctive
- second-person plural imperative
Romanian
Etymology
Noun
bufeu n (plural bufeuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bufeu | bufeuul | bufeuri | bufeurile | |
| genitive-dative | bufeu | bufeuului | bufeuri | bufeurilor | |
| vocative | bufeuule | bufeurilor | |||