bufni
Romanian
Etymology
Verb
a bufni (third-person singular present bufnește, past participle bufnit) 4th conjugation
- to thump
Conjugation
conjugation of bufni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a bufni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bufnind | ||||||
| past participle | bufnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bufnesc | bufnești | bufnește | bufnim | bufniți | bufnesc | |
| imperfect | bufneam | bufneai | bufnea | bufneam | bufneați | bufneau | |
| simple perfect | bufnii | bufniși | bufni | bufnirăm | bufnirăți | bufniră | |
| pluperfect | bufnisem | bufniseși | bufnise | bufniserăm | bufniserăți | bufniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bufnesc | să bufnești | să bufnească | să bufnim | să bufniți | să bufnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bufnește | bufniți | |||||
| negative | nu bufni | nu bufniți | |||||
References
- bufni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN