căcălău
Romanian
Etymology
From căca + -ălău.
Adjective
căcălău m or f or n (indeclinable)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | căcălău | căcălău | căcălău | căcălău | |||
| definite | — | — | — | — | ||||
| genitive- dative |
indefinite | căcălău | căcălău | căcălău | căcălău | |||
| definite | — | — | — | — | ||||
Adverb
căcălău