călări

See also: calari

Romanian

Etymology

From călare +‎ -i.

Verb

a călări (third-person singular present călărește, past participle călărit) 4th conjugation

  1. to ride (a horse)

Conjugation

    conjugation of călări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a călări
gerund călărind
past participle călărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present călăresc călărești călărește călărim călăriți călăresc
imperfect călăream călăreai călărea călăream călăreați călăreau
simple perfect călării călăriși călări călărirăm călărirăți călăriră
pluperfect călărisem călăriseși călărise călăriserăm călăriserăți călăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să călăresc să călărești să călărească să călărim să călăriți să călărească
imperative — tu — — voi —
affirmative călărește călăriți
negative nu călări nu călăriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.