canaf
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian kanaf.
Noun
canaf n (plural canafuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | canaf | canaful | canafuri | canafurile | |
| genitive-dative | canaf | canafului | canafuri | canafurilor | |
| vocative | canafule | canafurilor | |||
Welsh
Pronunciation
- (North Wales) IPA(key): /ˈkana(v)/
- (South Wales) IPA(key): /ˈka(ː)na(v)/
- Rhymes: -anav, -ana
Verb
canaf
- first-person singular present indicative/future of canu