caniculus
Latin
Etymology
Noun
canīculus m (genitive canīculī); second declension
Declension
Second-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | canīculus | canīculī |
| genitive | canīculī | canīculōrum |
| dative | canīculō | canīculīs |
| accusative | canīculum | canīculōs |
| ablative | canīculō | canīculīs |
| vocative | canīcule | canīculī |