capcană
See also: capçana
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قپان (kapan, “trap, snare”).
Noun
capcană f (plural capcane)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | capcană | capcana | capcane | capcanele | |
| genitive-dative | capcane | capcanei | capcane | capcanelor | |
| vocative | capcană, capcano | capcanelor | |||