catihet
Romanian
Etymology
Borrowed from Ancient Greek κατηχητής (katēkhētḗs).
Noun
catihet m (plural catiheți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | catihet | catihetul | catiheți | catiheții | |
| genitive-dative | catihet | catihetului | catiheți | catiheților | |
| vocative | catihetule | catiheților | |||