cerb
Romanian
Etymology
Inherited from Latin cervus, from Proto-Indo-European *ḱr̥h₂wós, from *ḱerh₂- (“horn”). Compare Aromanian tserbu.
Pronunciation
- IPA(key): [t͡ʃerb]
Audio: (file)
Noun
cerb m (plural cerbi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cerb | cerbul | cerbi | cerbii | |
| genitive-dative | cerb | cerbului | cerbi | cerbilor | |
| vocative | cerbule | cerbilor | |||
Derived terms
- cerboaică
- cerbește