ceret

See also: Ceret and cerēt

Javanese

Etymology

Unknown

Noun

ceret

  1. (literally) kettle
  2. (vulgar, Magelang, Temanggung, Wonosobo) Used to express a bit displeasure with someone, something or situation.

Latin

Verb

cēret

  1. third-person singular present active subjunctive of cērō

Romanian

Etymology

From cer +‎ -et.

Noun

ceret n (plural cereturi)

  1. Turkey oak grove

Declension

Declension of ceret
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ceret ceretul cereturi cereturile
genitive-dative ceret ceretului cereturi cereturilor
vocative ceretule cereturilor

References

  • ceret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN