ciucure
Romanian
Alternative forms
Etymology
Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *cicculum, diminutive of Latin ciccum, or alternatively a derivative of Romanian ciuc,[1] cognate to Albanian çukë,[2] with South Slavic and Baltic cognates as well. See Proto-Slavic *čuka. The reconstructed root referred to sharp points.
Noun
ciucure m (plural ciucuri)
- tassel
- Synonym: moț
- passementerie
- icicle
- Synonym: țurțur
- bellflowers and other longish, clustered, hanging flowers
- pendeloques (chandelier crystals)
- tuft of hair
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciucure | ciucurele | ciucuri | ciucurii | |
| genitive-dative | ciucure | ciucurelui | ciucuri | ciucurilor | |
| vocative | ciucure | ciucurilor | |||
References
- ^ The Dicționarul etimologic român by Alexandru Ciorănescu. Editură: Universidad de la Laguna, Tenerife. 1958-1966. His entry for ciucure is available in Romanian at “ciucure”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025.
- ^ Skok, Petar (1971) Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika (in Serbo-Croatian), volume 1, Zagreb: JAZU, page 340