ciuin
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چوکن (çöğen).
Noun
ciuin m (plural ciuini)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciuin | ciuinul | ciuini | ciuinii | |
| genitive-dative | ciuin | ciuinului | ciuini | ciuinilor | |
| vocative | ciuinule | ciuinilor | |||