ciupitor

Romanian

Etymology

From ciupi +‎ -tor.

Noun

ciupitor n (plural ciupitoare)

  1. pincher (object)

Declension

Declension of ciupitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ciupitor ciupitorul ciupitoare ciupitoarele
genitive-dative ciupitor ciupitorului ciupitoare ciupitoarelor
vocative ciupitorule ciupitoarelor