cocheta

Romanian

Etymology

Borrowed from French coqueter.

Verb

a cocheta (third-person singular present cochetează, past participle cochetat) 1st conjugation

  1. to flirt

Conjugation

    conjugation of cocheta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cocheta
gerund cochetând
past participle cochetat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cochetez cochetezi cochetează cochetăm cochetați cochetează
imperfect cochetam cochetai cocheta cochetam cochetați cochetau
simple perfect cochetai cochetași cochetă cochetarăm cochetarăți cochetară
pluperfect cochetasem cochetaseși cochetase cochetaserăm cochetaserăți cochetaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cochetez să cochetezi să cocheteze să cochetăm să cochetați să cocheteze
imperative — tu — — voi —
affirmative cochetează cochetați
negative nu cocheta nu cochetați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.