compătimi
Romanian
Etymology
From con- + pătimi. Calque of French compatir.
Verb
a compătimi (third-person singular present compătimește, past participle compătimit) 4th conjugation
- to commiserate, pity, sympathize (with), take pity on, have compassion for, condole with
Conjugation
conjugation of compătimi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a compătimi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | compătimind | ||||||
| past participle | compătimit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | compătimesc | compătimești | compătimește | compătimim | compătimiți | compătimesc | |
| imperfect | compătimeam | compătimeai | compătimea | compătimeam | compătimeați | compătimeau | |
| simple perfect | compătimii | compătimiși | compătimi | compătimirăm | compătimirăți | compătimiră | |
| pluperfect | compătimisem | compătimiseși | compătimise | compătimiserăm | compătimiserăți | compătimiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să compătimesc | să compătimești | să compătimească | să compătimim | să compătimiți | să compătimească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | compătimește | compătimiți | |||||
| negative | nu compătimi | nu compătimiți | |||||