conar

Romanian

Etymology

Borrowed from Ukrainian конар (konar), from Proto-Slavic *konarъ.

Noun

conar m (plural conari)

  1. a thick tree branch

Declension

Declension of conar
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative conar conarul conari conarii
genitive-dative conar conarului conari conarilor
vocative conarule conarilor

References

  • conar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN