conducător
Romanian
Etymology
From conduce (“to drive, lead”) + -ător, from Latin conducere.
Noun
conducător m (plural conducători, feminine equivalent conducătoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conducător | conducătorul | conducători | conducătorii | |
| genitive-dative | conducător | conducătorului | conducători | conducătorilor | |
| vocative | conducătorule | conducătorilor | |||
Adjective
conducător m or n (feminine singular conducătoare, masculine plural conducători, feminine and neuter plural conducătoare)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | |||
| definite | conducătorul | conducătoarea | conducătorii | conducătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | |||
| definite | conducătorului | conducătoarei | conducătorilor | conducătoarelor | ||||