conjectură
Romanian
Etymology
Borrowed from French conjecture.
Noun
conjectură f (plural conjecturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conjectură | conjectura | conjecture | conjecturele | |
| genitive-dative | conjecture | conjecturei | conjecture | conjecturelor | |
| vocative | conjectură, conjecturo | conjecturelor | |||