conlocui

Romanian

Etymology

From con- +‎ locui.

Verb

a conlocui (third-person singular present conlocuiește, past participle conlocuit) 4th conjugation

  1. to cohabit

Conjugation

    conjugation of conlocui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a conlocui
gerund conlocuind
past participle conlocuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present conlocuiesc conlocuiești conlocuiește conlocuim conlocuiți conlocuiesc
imperfect conlocuiam conlocuiai conlocuia conlocuiam conlocuiați conlocuiau
simple perfect conlocuii conlocuiși conlocui conlocuirăm conlocuirăți conlocuiră
pluperfect conlocuisem conlocuiseși conlocuise conlocuiserăm conlocuiserăți conlocuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să conlocuiesc să conlocuiești să conlocuiască să conlocuim să conlocuiți să conlocuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative conlocuiește conlocuiți
negative nu conlocui nu conlocuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.