conlocutor

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian collocutore.

Noun

conlocutor m (plural conlocutori)

  1. (rare) interlocutor

Declension

Declension of conlocutor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative conlocutor conlocutorul conlocutori conlocutorii
genitive-dative conlocutor conlocutorului conlocutori conlocutorilor
vocative conlocutorule conlocutorilor

References

  • conlocutor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN