conlucra

Romanian

Etymology

From con- +‎ lucra.

Verb

a conlucra (third-person singular present conlucrează, past participle conlucrat) 1st conjugation

  1. to cooperate, to work together

Conjugation

    conjugation of conlucra (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a conlucra
gerund conlucrând
past participle conlucrat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present conlucrez conlucrezi conlucrează conlucrăm conlucrați conlucrează
imperfect conlucram conlucrai conlucra conlucram conlucrați conlucrau
simple perfect conlucrai conlucrași conlucră conlucrarăm conlucrarăți conlucrară
pluperfect conlucrasem conlucraseși conlucrase conlucraserăm conlucraserăți conlucraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să conlucrez să conlucrezi să conlucreze să conlucrăm să conlucrați să conlucreze
imperative — tu — — voi —
affirmative conlucrează conlucrați
negative nu conlucra nu conlucrați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.