consemna

Romanian

Etymology

From con- +‎ semna.

Verb

a consemna (third-person singular present consemnează, past participle consemnat) 1st conjugation

  1. to record

Conjugation

    conjugation of consemna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a consemna
gerund consemnând
past participle consemnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present consemnez consemnezi consemnează consemnăm consemnați consemnează
imperfect consemnam consemnai consemna consemnam consemnați consemnau
simple perfect consemnai consemnași consemnă consemnarăm consemnarăți consemnară
pluperfect consemnasem consemnaseși consemnase consemnaserăm consemnaserăți consemnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să consemnez să consemnezi să consemneze să consemnăm să consemnați să consemneze
imperative — tu — — voi —
affirmative consemnează consemnați
negative nu consemna nu consemnați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.