constitui

See also: constituí

Latin

Verb

cōnstituī

  1. inflection of cōnstituō:
    1. first-person singular perfect active indicative
    2. present passive infinitive

Portuguese

Verb

constitui

  1. inflection of constituir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French constituer, from Latin constituere.

Verb

a constitui (third-person singular present constituie, past participle constituit) 4th conjugation

  1. to constitute

Conjugation

    conjugation of constitui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a constitui
gerund constituind
past participle constituit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present constitui constitui constituie constituim constituiți constituie
imperfect constituiam constituiai constituia constituiam constituiați constituiau
simple perfect constituii constituiși constitui constituirăm constituirăți constituiră
pluperfect constituisem constituiseși constituise constituiserăm constituiserăți constituiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să constitui să constitui să constituie să constituim să constituiți să constituie
imperative — tu — — voi —
affirmative constituie constituiți
negative nu constitui nu constituiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.