contracurent
Romanian
Etymology
Borrowed from French contre-courant.
Noun
contracurent m (plural contracurenți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | contracurent | contracurentul | contracurenți | contracurenții | |
| genitive-dative | contracurent | contracurentului | contracurenți | contracurenților | |
| vocative | contracurentule | contracurenților | |||