contrafăcător
Romanian
Etymology
From contraface + -ător.
Noun
contrafăcător m (plural contrafăcători)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | contrafăcător | contrafăcătorul | contrafăcători | contrafăcătorii | |
| genitive-dative | contrafăcător | contrafăcătorului | contrafăcători | contrafăcătorilor | |
| vocative | contrafăcătorule | contrafăcătorilor | |||
References
- contrafăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN