contramanda

See also: contramandá

Romanian

Etymology

Borrowed from French contremander.

Verb

a contramanda (third-person singular present contramandează, past participle contramandat) 1st conjugation

  1. to countermand

Conjugation

    conjugation of contramanda (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a contramanda
gerund contramandând
past participle contramandat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present contramandez contramandezi contramandează contramandăm contramandați contramandează
imperfect contramandam contramandai contramanda contramandam contramandați contramandau
simple perfect contramandai contramandași contramandă contramandarăm contramandarăți contramandară
pluperfect contramandasem contramandaseși contramandase contramandaserăm contramandaserăți contramandaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să contramandez să contramandezi să contramandeze să contramandăm să contramandați să contramandeze
imperative — tu — — voi —
affirmative contramandează contramandați
negative nu contramanda nu contramandați

Spanish

Verb

contramanda

  1. inflection of contramandar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.