copolimer
Romanian
Etymology
Borrowed from French copolymère.
Noun
copolimer m (plural copolimeri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | copolimer | copolimerul | copolimeri | copolimerii | |
| genitive-dative | copolimer | copolimerului | copolimeri | copolimerilor | |
| vocative | copolimerule | copolimerilor | |||