crâmpei
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic крѫпъ (krǫpŭ).
Noun
crâmpei n (plural crâmpeie)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | crâmpei | crâmpeiul | crâmpeie | crâmpeiele | |
| genitive-dative | crâmpei | crâmpeiului | crâmpeie | crâmpeielor | |
| vocative | crâmpeiule | crâmpeielor | |||