crainic

Romanian

Etymology

Borrowed from Ukrainian крайник (krajnyk).

Noun

crainic m (plural crainici)

  1. anchor, host
  2. (historical) town crier

Declension

Declension of crainic
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative crainic crainicul crainici crainicii
genitive-dative crainic crainicului crainici crainicilor
vocative crainicule crainicilor