crainic
Romanian
Etymology
Borrowed from Ukrainian крайник (krajnyk).
Noun
crainic m (plural crainici)
- anchor, host
- (historical) town crier
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | crainic | crainicul | crainici | crainicii | |
| genitive-dative | crainic | crainicului | crainici | crainicilor | |
| vocative | crainicule | crainicilor | |||