cranicwritere

Old English

Etymology

From cranic +‎ wrītere.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈkrɑ.nikˌwriː.te.re/

Noun

cranicwrītere m

  1. chronographer, chronicler

Declension

Strong ja-stem:

singular plural
nominative cranicwrītere cranicwrīteras
accusative cranicwrītere cranicwrīteras
genitive cranicwrīteres cranicwrītera
dative cranicwrītere cranicwrīterum

References