cristalit
Romanian
Etymology
Borrowed from German Kristallit.
Noun
cristalit n (plural cristalite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cristalit | cristalitul | cristalite | cristalitele | |
| genitive-dative | cristalit | cristalitului | cristalite | cristalitelor | |
| vocative | cristalitule | cristalitelor | |||