cromat
Romanian
Etymology
Borrowed from French chromate.
Noun
cromat m (plural cromați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cromat | cromatul | cromați | cromații | |
| genitive-dative | cromat | cromatului | cromați | cromaților | |
| vocative | cromatule | cromaților | |||