croncăni
Romanian
Etymology
From cronc + -ăni.
Verb
a croncăni (third-person singular present croncănește, past participle croncănit) 4th conjugation
- to caw
Conjugation
conjugation of croncăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a croncăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | croncănind | ||||||
| past participle | croncănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | croncănesc | croncănești | croncănește | croncănim | croncăniți | croncănesc | |
| imperfect | croncăneam | croncăneai | croncănea | croncăneam | croncăneați | croncăneau | |
| simple perfect | croncănii | croncăniși | croncăni | croncănirăm | croncănirăți | croncăniră | |
| pluperfect | croncănisem | croncăniseși | croncănise | croncăniserăm | croncăniserăți | croncăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să croncănesc | să croncănești | să croncănească | să croncănim | să croncăniți | să croncănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | croncănește | croncăniți | |||||
| negative | nu croncăni | nu croncăniți | |||||