cronometru
Romanian
Etymology
Borrowed from French chronomètre. By surface analysis, crono- + -metru.
Noun
cronometru n (plural cronometre)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cronometru | cronometrul | cronometre | cronometrele | |
| genitive-dative | cronometru | cronometrului | cronometre | cronometrelor | |
| vocative | cronometrule | cronometrelor | |||